ZomBie cU Lama GiLLeTTe

E dimineata,iar eu ma trezesc cu lacrimi pe fata si nori cenusii intr`un suras…Am pasit invaluita in ceata trezindu`ma in aburii aromatici de cafele tari. Privesc atenta vaporii negrei licori cum se ridica`n jurul meu si ma poarta pe aripi de vise.Din cutia cu amintiri din buzunarul sufletului`inima se rupe ca un val, se agita ca vantul, se dezlantuie ca o marea furtunoasa precum fumul de tigara… . prafuita dragostea dispare fum in ceata .Un ecoul al gandurilor imi zdrobeste timpanul…. cafeaua imi curge neagra prin vene simt gustul amarui, fierbinte si imi place si o urasc si mai vreau si m`am saturat. as vrea sa te pot atinge… dulce amaruie imi e cafeaua, te sorb usor, te savurez, zambesc. cand te tin in brate simt durere, esti departe, dulce si amar, dar fierbinte intotdeauna, esti o traire, molecula in sufletul meu. Buzele noastre se ating violent, in priviri lacrimile se topesc la caldura inimii… ninge si e vant puternic, atat de puternic incat ma face sa ma chircesc de frig. Deschid fereastra larg, dau perdeaua la o parte si privesc cerul cenusiu… sa tragem fermoarul buzelor si sa ne legam cu sireturile, mainile gandurilor intinse. Cerul plange, dar nu cu ochii, ci cu norii lui cetosi. Privesc cum imi fuge umbra si talpile mi se topesc in zori, se scurg vise amagitoare pe fruntea mea de stele… mi`am asezat privirea in omatul tabacit…