E greu. Nu inposibil,dar totusi greu.
Chiar as fi vrut sa fi langa mine acum. Sa`mi respiri aerul si sa`mi mangai fata. As fi vrut sa simt cum palma ta ia conturul fetei mele, as fi vrut sa`ti simt mangaierea. As fi vrut sa`ti vad ochii, sa ii privesc si sa vad in ei tot ceea ce nu vrei sa`mi spui. As fi vrut sa`ti mangai chipul. Sa`ti asez parul. Sa ma joc in el. As fi vrut sa`ti aud glasul, sa ma hranesc din el si sa nu mai zic nimic. As fi vrut sa ramai cu mine si sa traim amandoi unul alaturi de celalalt.
As fi vrut sa ma tii in brate si sa ma nu`mi mai dai drumul, dar, cel mai mult, as fi vrut sa-ti sarut buzele si sa imi sprijin capul de umarul tau. Sa-ti simt mirosul si sa`l inhalez pana la epuizare.
Ai plecat. M`ai lasat singura. Mi`ai lasat doar o amintire peste care, oricat as vrea, nu pot trece...S`a transformat in iubire! Si oricat mi`as dori, nu o pot uita. As fi vrut sa fie amintirea noastra, dar a ramas doar amintirea mea.
Postări
