Am mazgalit toti peretii cu pozele noastre. Imi vin in minte aceleasi cuvinte: “Te iubesc si imi lipsesti”. Vad pozele cand ma duc sau cand ma intorc de la scoala, sunt singure si atat de triste, incat mi se rupe sufletul sa le vad acolo. Cuvintele mele asteapta timide un raspuns, un semn de la tine, dar tu, pun pariu ca nici nu ai observat ca langa ele scrie si “iubire”…
Aseara mi`ai aparut din nou in vis, erai trist, la fel si eu. Ascultam muzica si m`ai intrebat ce melodie e, ti`am raspuns cu un sarut, iar tu zambind ai murmurat un 'heeei'. Mi`am cerut scuze pentru indrezneala mea si am dat vina pe 'obisnuinta', dar defapt era pura dorinta... Imi era dor sa te sarut, mult prea dor ca sa ma controlez. Te`am rugat sa nu te superi, iar tu mi`ai zambit si m`ai strans la piept: 'Nu ma supar' Ti`am zambit si te`am sarutat din nou, iar tu ma strangeai in brate exact ca inainte...
Era frumos, dar tot fara rost, caci atunci cand m`am trezit nu erai langa mine si in drum spre scoala cuvintele mele 'Te iubesc si imi lipsesti' tot singure erau asteptand raspunsul tau. Mi`am scos creionul din ghiozdan si am mai adaugat la acele cuvinte un '...dar tu nici nu iti dai seama cat te pot iuby...'
M`am indragostit de un artist. De fapt m`am indragostit pentru prima oara.
M`am indragostit pentru ca radeam cu el in hohote si cu lacrimi, pentru ca aveam defecte si mi le iubea, pentru ca era atat de diferit ce persoana pe care mi`o imaginam langa mine, iar acum, nu imi pot imagina pe nimeni altcineva. M`am indragostit de un om real, nu de iubire, cum facem de zeci de ori ca femeie, de un om cu suferinte, cu o maturitate rar intalnita, un om care a cunoscut durerea la fel ca mine. M`am indragostit de calitatile lui pentru ca abia atunci le`am vazut prima oara in comportamentul uman. Respectul, modestia, bunavointa, romantismul exprimat in fapte, nu in cuvinte, gentiletea, copilaria ascunsa sub ochi tristi. Puterea de a rade cu cineva chiar si in cea mai proasta zi.
Acum cantam impreuna, si imediat s`a facut o luna.Cantam si la propriu, si la figurat. Facem o muzica pe care o intelegem si numai noi, dar si toti ceilalti din jur. Paradoxalitatea nu mai exista demult. Normalul este acela pe care ti`l creezi singur intr`o situatie sau alta.
Nu imi spune nimic. Imi cunosc mizeria, necazurile, luptele si ispitele sufletului.Imi cunosc si stiu lasitatea pacatelor mele. Dar, cu toate acestea, iti spun: "Iubeste`ma asa cum esti tu! Da`mi inima ta!”
Chiar cand esti las, fricos, neincrezator in trairea dragostei, chiar cand ai sa recazi in acele pacate pe care nu ai vrea sa le mai faci, Eu iti dau voie sa ma iubesti. Iubeste`ma asa cum esti tu, in orice moment si in orice situatie te`ai afla, in fidelitate sau tradare, in ravna sau in uscaciune. Tu iubeste`ma asa cum esti.
Desigur, cu timpul am sa te schimb si ai sa ma schimbi, insa chiar pana atunci iubeste`ma asa cum sunt, fiindca eu te iubesc cu toate ca esti asa. Eu vreau ca dragostea ta pentru mine sa se nasca din putina si saraca ta inima, din adancul neputintei si a murdariei mele. Eu te iubesc si cand esti slab si necurat. Eu vreau doar sa ma iubesti si sa stai cu dragoste langa mine.
Aproprie`te cu dragoste. Unui fier ruginit flacarile, nu numai ca i`ar curata rugina, dar l`ar face incandescent. Iubeste`ma si pacatele se vor arde, iar tu vei fi fericit. Iubeste`ma nu numai ca sa fiu curata, ci pentru ca eu vreau sa ma odihnesc in inima ta.
Postări
