Toata lumea trebuie sa invete…la un moment dat ce inseamna iubirea…sacrificiile pe care le faci …responsabilitatile pe care fiecare le avem…Presupun ca asa e firea omului…complexa…Asa sunt si eu…
De ceva zile incoace sunt irascibila,nu suport pe nimeni(nici pe mine),si sunt negativista,pesimista etc….asta nu poate sa`mi aduca decat rasplata pe masura.Sunt constienta ca asa cum ma port asa sunt tratata la randul meu,insa n`o fac cu rea intentie…nu vreau sa fiu asa,si chiar am incercat sa nu mai fiu asa…nu`mi iese…merg din rau in mai rau.
Cea mai afectata persoana din toata chestia asta e bineinteles iubitul meu…care mi`a suportat orice jignire,ifos si asa mai departe…ii multumesc din suflet pentru rabdarea de care a dat dovada,in acelasi timp de iubirea pe care mi`a daruit`o zi de zi…
Insa,nu ai fost corect….m`ai lasat singura si azi`noapte.Singura,sa vorbesc cu peretii,sa plang,sa`mi alin durerea si sa`mi alung gandurile sinucigase…
Eu te iubesc asa cum esti,si stiu ca sunt foarte proasta dar,stii ca asa sunt eu….si asa ma iubesti,si daca nu mai simti asta…spune`mi…stiu ca te`am sictirit cu toate toanele mele…ai tot dreptul din lume….
Noaptea trecuta m`a strans in brate patura…
Tot ce pot sa`ti zic e ramai cu mine…vreau sa`ti vad mereu zambetul ala larg,sa intelegi ca daca tu esti alaturi de mine si ma ajuti o sa inteleg ce inseamna sa zic DA sau NU…si vreau sa stii ca eu n`o sa iert daca tu o sa pleci,de langa mine…
Sunt o nenorocita. Da, vorbesc serios. O dau in bara mereu si sunt atat de oroglioasa, incat recunosc ca am gresit si o las mai moale de`abia cand e prea tarziu…exact ca si acum.
Stiu,e un defect…major…
De fapt..cred ca am mai scris despre chestia asta. Orgoliul e marea mea problema. Asta si faptul ca ma aprind repede. Cand aud ceva care nu imi convine, nici nu mai stau la discutii..imediat iau atitudine.
Poate ca intr`un fel e bine..Din cauza faptului ca orgoliul ma conduce acum, nimeni nu mai reuseste sa ma calce in picioare. De fapt..s`au cam inversat rolurile. De fapt, nu e bine. Eu nu sunt asa. Sau cel putin, nu ar trebui sa fiu..
Si el e nevoit sa ma suporte zi de zi. Imi da adevarate lectii atunci cand eu fac ca toti dracii si el isi pastreaza calmul. Sau cand spun lucruri neplacute si el totusi gaseste puterea sa ramana dulce..desi as merita mai degraba cateva palme la fund.
Cum orice si oricine are o limita…s`a intamplat!
Platesc pentru greselile mele infantile,facute din nu stiu ce motive…
L`am pierdut…nu stiu daca pentru totdeauna,dar cel putin ma simt mizerabil ,si nu doar pt mine,ci pentru faptul ca l`am facut pe el sa sufere,l`am dezamagit intr`un mod groaznic si….oricum…nu mai conteaza acum regretele…
Degeaba`mi plang acum in pumni,daca ce`a fost rau a fost facut deja,iar cale de intoarcere nu mai exista. Totul a pornit de la prostie…[:-j]
Tot ce vreau sa stii ca te iubesc enorm,abea acum imi dau seama ce gol imens port in suflet doar la gandul ca s`ar putea ca TU,Boo al meu, nu o sa mai fii langa mine ,sa ma tii de mana,sa`mi spui ”neata iubito”,si multe altele…Mi`e pur si simplu imposibil sa traiesc cu gandul asta…
Sunt nebuna…dar stiu ca te iubesc din tot sufletul!
Postări
