Mi`e frig aici fara tine. Cu
fiecare zi peretii sunt din ce in ce mai apropiatti, iar ceva negru ii acopera.Nu
stiu ce vreau, ce caut, cine sunt. Fara tine sunt pierduta, fug de mine, de
lumea care ma inconjoara si simt cum “eu” si cu “mine” stam
singure si inchise in propriul destin.Poate traim intr`un univers al
amintirilor, dar ce ne vom face cand se vor epuiza? Vom uita de amintiri, de
sentimente, de sufletele ratacite care ne`nconjoara si vom deveni proprii
prizonieri ai lumii si corpului nostru? Adio comunicari, adio sentimente, adio
discutii lungi dupa ora 00:00. Doar tu,cafeaua de dimineata si“sfanta
tigara” ,
care se stinge mai repede decat noi, cu fiecare secunda spulberata.
Ce e amintirea? Este mormantul
sentimentului, sentiment pe care n`am stiut sa`l simt pana acum si doare, doare
al naibii de rau. As putea spune că mi`as dori ca trecutul să devina scrum, sa
incep a invata cu adevarat ce inseamna “a iuby” , ca majoritatea oamenilor care
impart zambete in stanga si`n dreapta, oarecum schimbandu`mi si mie dispozitia.
Schitez un zambet tamp, dar bine`ar fi sa`si dea cineva seama ce se ascunde dupa
acest zambet. O umbra de speranta ma urmareste… Oftez si… Te Astept!
Postări
