ZomBie cU Lama GiLLeTTe

Ea,aroganta,irascibila si plina de ura , a sesizat ca a ramas singura in incaperea ingalbenita de fumul de tigara.A observat faptul ca disparuse demult ,ca a parasit`o pentru cea din urma data.Lanturile in care ea este prinsa nu o vor lasa sa fie tarata prin toate gropile si asta doar pentru modul in care si`a schimbat planurile de la o secunda la alta pentru el.A fost perfecta atata timp pentru altii..Pentru o noapte,doua, cat a avut ca scop sa iti distraga atentia si nu a avut idee ca doar ea este singura .Ai facut`o sa vada ca… cumva,undeva ceva lipseste.Si toatea astea a fost pentru ca s`a ascuns si a simtit fiecare tumult inaintea ta.Unde sunt ei,prietenii de care isi spune mereu,aa?Unde sunt toate visele ei cladite cu ajutorul sufletului?E tarziu...lumea ei nu este decat un sir de clipe pocite si inutile.Iti aduci aminte cand te citea putin si lua loc in fotoliul tau comod?Si cand iti sorbea din cafeaua ta calda?Iti aduci aminte?Te mai privea putin si lua loc.Printre firele tale de par rebele mai agata niste idei si totusi nimic nu o mai inspira.Si tacea.Nu avea chef ...povestea de Raiul inventat de voi,de lumea voastra desenata cu tempera,de ingerii vostri pazitori si despre frica ei de moarte.Si`a promis ca va scrie despre locul ei, despre fantomele care o bantuie noaptea ,insa e tarziu...

Este nebuna !Stie ca doare ,dar cu toate astea isii incerca singura limitele .Nu va pune mana la gura in timp ce scuipa ignoranta si in timp ce toti ii indeasa pe gat ura.Si ea are zile proaste...Ii trec prin cap doar zilele de maine,ingramadite ca oamenii grabiti ce incearca sa faca totul pentru a functiona.Ii simt inima cum fosnaieste exact asa cum tu ai motolit in mainile tale toate povestile ei.Se pricepe sa piarda.Nici nu iti imaginzi !Nu se chinuie sa te caute pentru ca ar fi inutil sa te caute intr`o mare de noroi.Si pentru ce?Pentru a`i aminti cum isi desena viitorul pe pieptul tau?Cum plange trista rezemata de calorifer?O nu..nimic nu ajuta.

Nu are de gand sa rupa din tine bucati din nori zgariati si nici sa isi planga de mila in fata ta.Este prea slaba sa incheie dragostea sis a uite totul. Nu`ti face probleme,ea va fi aici pentru tine.

Da…stiu.DEZAMAGIRE! Hmm..Ce e dezamagirea? N`ai trait`o? Hai sa`ti explic…Dezamagirea`i cand tot ce simti e un regret amarnic si chinuitor.Dezamagirea`i cand esti las si plangi si te ascunzi de ce ti`e teama sperand ca o sa dispara.

Dezamagita sunt cand simt ca nu mai am un rost in viata,cand nimeni nu mi`l mai ofera.Atunci ma simt dispretuita,si nu pot sa ma descarc,cand nimanui nu`i pasa si ma ascund intre cuvinte roase si tocite de timp,aceleasi cuvinte in care strig dupa ajutor,in care ma afund din ce in ce mai mult si simt ca se risipeste orice sens al vietii.

Dezamagirea`i cand as vrea sa lupt,sa am curaj,sa am un scop pentru care sa lupt,si realizez ca nu am.

Dezamagirea` i cand nu ma asculta nimeni,cand nimic nu mi se pare in regula ; cand nu am motive sa ma ridic, cand doar cad si nu mai privesc in sus. Atunci ma simt dezamagita,atunci se pierde orice amintire, oricare bucurie, pentru ca regretul le inlocuieste perfect, ca un ucigas platit sa ma faca sa ma simt ca o scursura a lumii , si nici macar nu`mi pasa daca mai pot spera,daca am “paralizat emotional” , daca mai pot simti si altceva decat neputinta si ura.

O usoara si fina depresie imi da tarcoale.Si nu, nu mint. Pentru ca simt asta.Pentru ca ma simt doborata, si nu mai am cu ce sa dreg adevarul crud, nu mai am minciuni cu care sa ascund singuratatea care ma doboara si ma face si mai inofensibila. As vrea ca ura si nebunia pe care o simt sa se poata exprima in cuvinte pe care sa le astern pe o coala de hartie, dar nu se poate si innebunesc si mai mult.Mintea isi smulge firele de par din cap si se loveste de peretii capului meu.Nu mai stie ce sa imi spuna.Nu mai aud vocea din interior,vocea ratiunii,doar sufar.Si este o suferinta cruda,care te sufoca treptat ,asteptand parca sa imi iau singura sperantele, sa ma vada tarandu`ma la picioarele ei ,implorand`o sa ma crute,sa imi ofere macar cateva amintiri placute,macar cativa prieteni,macar un singur rost al vietii mele insipide .Vreau sa existe cineva care sa ma ridice de jos,sa`mi spuna ca totul va fi bine,dar nu este nimeni.Nimeni,nimic,niciodata…Cuvinte prea mari ca sa le indes intr`o pagina prea murdara ca sa fie citita si inteleasa.Nu ma astept sa ma inteleaga cineva,nu ma astept sa ma inteleg eu.Nu ma astept la nimic.

Nu cred ca merita sa mai continui ceva care ar putea dura la nesfarsit : eu scriind ale mele dureri si temeri, chinuindu`mi sentimentele sa moara de tot, curmand fiecare speranta a ratiunii mele, terminand oricare urma de bucurie.

Doar agonie e acum,doar agonie o sa fie.

Aici inchei.Imi sterg lacrimile,inchid ochii si visez la fericire.Caci inca mai pot visa…exista cineva.

E atat de mult timp si totusi atat de putin. Atat de multe lucruri in cap si atat de putine de spus. Ai plecat si mi`ai zis ca te intorci. Ai plecat, desi aveai aproape tot ce iti trebuia. De ce? Pentru ca omul de cand s`a nascut, vrea mai mult. Doreste mai mult si nu e multumit niciodata. Te iubesc, fraiere. Te iubesc cum n`am mai iubit pe nimeni. Te iubesc doar pe tine prostule. Nu iti era de ajuns? De ce ai plecat? Pentru ce? Ca sa ce?

Imi curge nasul, de la raceala sau de la plans si sunt blocata. Nu pot sa misc din cap, nu pot sa`mi misc mainile. Ma doare? Da. Te doare? Da.

Ai mintit. Nu stii, n`ai habar, nu o sa iubesti niciodata cum ar trebui. N`ai cum. Nu avem cum. Nemultumit fiind, o sa ramai toata viata,daca n`ai sa ma iubesti. Dar Dumnezeu le plateste tuturor pentru toate. si cand vor suferi, vor stii ca le`a venit randul. si cand ii va durea ce or sa mai vrea de la mine? Sa le plang de mila?

Au uitat. Au uitat de cate ori am fost langa ei cand nu era nimeni, au uitat cate le`am acceptat. Mai gasesc ei proasta care sa ii ierte asa? Mai gasesc pe dracu. Au uitat de cate ori am plans din cauza lor, au uitat cate griji, cate certuri am avut doar pentru ei. si in final cu ce m`au rasplatit? Cu durere. Cu durere pentru ca ei stiu cel mai bine sa loveasca omul. Scuze? Sa nu le mai aud pentru ca primite din partea lor, sunt doar de forma.

Asa ca te rog, pe tine, sa te intorci. La mine in camaruta inimii oamenii nu vin si pleaca, la mine raman. Cand vei gasi una care sa preaca prin cate am facut eu si sa te iubeasca asa sa vii si sa`mi zici "Uite am gasit`o!" si atunci voi trece peste definitiv. inchei, desi as mai avea multe. Eu o sa am grija de mine si de tine, tu distreaza`te. si cand o sa ajungem amandoi la finalul povestii te asigur ca tu vei fi ala care a trait`o mai bine… pentru ca asta vreau… vreau sa fy fericit cu mine!

Te iubesc, fraiere si EU,n`as putea sa te parasesc, dar sti vorba aia “niciodata sa nu spui niciodata”… ai grija de mine!

E greu. Nu inposibil,dar totusi greu.

Chiar as fi vrut sa fi langa mine acum. Sa`mi respiri aerul si sa`mi mangai fata. As fi vrut sa simt cum palma ta ia conturul fetei mele, as fi vrut sa`ti simt mangaierea. As fi vrut sa`ti vad ochii, sa ii privesc si sa vad in ei tot ceea ce nu vrei sa`mi spui. As fi vrut sa`ti mangai chipul. Sa`ti asez parul. Sa ma joc in el. As fi vrut sa`ti aud glasul, sa ma hranesc din el si sa nu mai zic nimic. As fi vrut sa ramai cu mine si sa traim amandoi unul alaturi de celalalt.

As fi vrut sa ma tii in brate si sa ma nu`mi mai dai drumul, dar, cel mai mult, as fi vrut sa-ti sarut buzele si sa imi sprijin capul de umarul tau. Sa-ti simt mirosul si sa`l inhalez pana la epuizare.

Ai plecat. M`ai lasat singura. Mi`ai lasat doar o amintire peste care, oricat as vrea, nu pot trece...S`a transformat in iubire! Si oricat mi`as dori, nu o pot uita. As fi vrut sa fie amintirea noastra, dar a ramas doar amintirea mea.