ZomBie cU Lama GiLLeTTe

O noua tema de pedeapsa la informatica… S`a sunat de doua minute si nevoile omenesti au indraznit sa`si ceara drepturile. Cum de si`au permis? Asta este... o alta tema de pedeapsa. Ma gandesc ce as putea scrie in aceste doua pagini,cu scris de 14, Times New Roman... Sunt destul de obosita, deci nu gandesc prea bine. Cel mai la indemana subiect ar fi 1 IUNIE. Da, Ziua Copilului... Despre asta am sa scriu. Despre copiii din Romania. Chiar daca eu am ajuns la varsta adolescentei inca gandesc ca un copil. Ca majoritatea celor din jurul meu, am momente in care ma comport copilaros. Si imi place sa fiu asa! Mai ales in clipele astea, in care adultii sunt preocupati doar cu problemele financiare. De parca numai banii conteaza. Nu aduc fericirea, dar o intretin. Si inainte parintii uitau de odrasle din cauza muncii si grijilor, dar acum... parca pe toti i`a lovin nebunia. Din punctul meu de vedere, copiii sunt cel mai frumos lucru de pe Pamant. Ei se nasc cu aripi. Trebuie doar invatati sa zboare. Toti au uitat ca fara ei, viitorul nu ar exista. Unii sunt tratati ca niste sclavi, sunt batjocoriti sau chiar torturati. Pentru ce? Ca mai tarziu sa ne miram ca suntem o tara de hoti si delincventi? Deja nu ma mai mira nimic. Nu sunt eu painea lu’ Dumnezeu si totusi chiar daca urasc copiii razgaiati care dau din picioare, spun ca 1 IUNIE este ziua in care pruncii merita un zambet. Fie ei germani, arabi, negri, albi, chinezi, bogati, saraci, urati,frumosi,cuminti...merita ca in aceasta zi, sa ne gandim la ei. Sunt putini cei care se gandesc la cum se scurge viata ingerasilor abandonati sau cu probleme. De ce toti facem diferente intre ei si copiii pe care ii avem acasa ingrijiti, iubiti(mai mult sau mai putin)? Chiar nu putem depune un efort minim sa`i ajutam? Da,stiu, e criza... dar nici inainte de criza nu se inghioldea nimeni sa`i ajute. Din cauza noastra, a tuturor, exista astfel de persoane care se ocupa cu: trafic de persoane, de droguri, crime, spargeri sau alte chestii... Majoritatea celor implicati in astfel de lucruri, nu au avut un camin, o familie care sa le fie alaturi si sa ii iubeasca. Pare ciudat sa provina de la mine gandurile astea si totusi vreau sa`mi spun parerea. Am numai respect pentru mamicile care vor cu adevarat si fac tot ce le sta in putinta sa aiba urmasi, oferindu`le dragoste. Chiar daca si aceste persoane uita uneori de copilul pe care l`au adus pe lume cu maxime eforturi, sunt sigura ca acel suflet, stie ca este iubit. Poate ca este ignorat atunci cand vrea sa vorbeasca cu parintele, dar nu apuca pe cai gresite pentru ca se simte important in inima lui. Mamele care aduc pe lume copii doar ca sa`i trimita sa munceasca, doar pentru alocatie sau pur si simplu ii omoara pentru ca tatal lor le`au parasit, le`as numii intr`un fel special, dar avand in vedere ca este o compunere pentru la scoala, ma abtin. Despre tatii din ambele cazuri, nu vreau sa spun nimic. Sunt doar barbati(fara suparare)... pe ei nu prea ii intereseaza de urmasi. Totusi exista si exceptii gata de orice pentru un copil. Cum de in alte tari, micile suflete sunt bine ingrijite chiar daca nu au parinti, iar la noi... doar un mijloc de profit? Adevarat este si faptul ca si in alte parti exista astfel de cazuri, insa in numar mult mai scazut. Imi aduc aminte cand eram mai mica si am fost la un camin de copii abandonati cu mama, una din ingrijitoare a bagat un copil in baie si l`a batut pana i`a dat sangele pe manuntele`i mici, doar pentru ca vroia sa vina la noi, sa ne cunoasca. N`am sa uit toata viata acea imagine macabra. La noi, nimic bun nu e posibil. Sunt o multime de persoane inzestrate cu totfelul de talente, dar pentru care nu exista cineva sa le exploateze, sa ii faca sa devina profesionisti. De cate ori nu am auzit de cineva care sa spunem... are o mana amputata dar care canta dumnezeieste la chitara, pian... stiu si eu?... sau care nu are din ce trai de pe o zi pe alta, dar care picteaza nemaipomenit... sunt o multime de astfel de cazuri din care nu cred ca sunt cunoscute nici 5%. Ma voi repeta dar aceasta zi ar trebui sa fie una plina de zambete si fericire pentru toti. Nu numai pentru cei mici, pentru ca toti suntem egali. Avem momente de maturitate, momente de seriozitate, responsabilitati dar cel mai important, avem clipe in care suntem copii. Fara acestea, viata ar fi un iad. Fara momentele in care ne destindem si in care gandim mult mai relaxat fara grija urmarilor, viata ar fi traita intr`un glob de cristal fara de iesire. Stiu ca domnul profesor se va ingrozi ca si la tema facuta in clasa cand am scris despre Romania. Sunt doar sincera si mi`am exprimat parerea legata de cate un subiect. Data trecuta, la scoala, despre batrani si statutul lor in 2010, la noi in tara, acum despre copii si statutul lor in 2010,la noi in tara si mai important... de 1 IUNIE.